sâmbătă, 7 noiembrie 2015

Mândru

    Fiind obligat de Art. 55 din CONSTITUȚIA ROMÂNIEI (legea supremă a țării) să-mi apăr țara (de hoți), mi-am luat familia și am ieșit. În acele ore, fiul meu a pupat drapelul și mi-a zis: tati, tati, uite! ROMÂNIA!
    Nu știu ce ar simți alt tată dacă trecea prin același lucru ca mine. Poate că nu mă interesează. Poate că nici pe el nu-l interesează ce am simțit eu. Important este ca ei, ăștia mici de vin din spate, să-și iubească țara.


#colectiv

duminică, 1 noiembrie 2015

O șpagă de zeci de vieți!

    Cuvintele sunt de prisos. Vieți s-au pierdut și probabil nu toți cei răniți vor scăpa cu viață. Mulți dintre noi suntem părinți, suntem fii, fiice, frați, surori, bunici și nepoți. Toți iubim viața, la fel și cei nefericiți, din clubul bucureștean. N-avem cum ajuta familiile îndoliate, nu putem întoarce timpul și nici readuce la viață pe cei pierduți. Vă îndemn, în numele celor trecuți în neființă, să ținem capul sus și să-i scoatem la iveală pe vinovați. Toți avem un cuvânt de spus în ceea ce s-a întâmplat, oricare dintre noi putând fi acolo. Nu mai accepta compromisuri. Pe ei i-a costat viața!

miercuri, 24 iunie 2015

Găsind timp liber, am reușit să fac ceva pentru culorile ce le iubesc.
Mândru că sunt petrolist!


Se poate
Trebuie doar să vrei!

luni, 12 mai 2014

Lipsă de caracter

  Mă gândesc cum ar fi ca majoritatea să aibă caracter, coloană vertebrală când vine vorba de unele decizii cel puțin dubioase. Cum ar fi ca noi, românii să începem să fim corecți față de noi și față de ceilalți. Vorbesc de imposibil, pentru că noi, ăștia care putem face diferența suntem prea puțini, fără influență și fără posibilitatea de a ne face auziți. Speranță încă există ca noi să schimbăm ceva, însă toți trebuie să deschidem ochii, să privim în jurul nostru și să nu mai trecem cu vederea batjocura celor ce se cred deasupra tuturor.
  Cred în continuare într-o națiune corectă, cinstită și verticală.
  Mândru că sunt român în România mea!

luni, 5 mai 2014

O zi ca oricare alta

Plouă. Vremea mă face să stau în casă și să tăvălesc perna prin pat. N-am nicio șansă fiindcă am o obligație numită serviciu.
Observ oamenii cum se schimbă atunci când plouă. Sunt mai triști, mai abătuți și unii profită de ploaie pentru a plânge pe stradă nestingheriți, fiindcă noi le confundăm lacrimile cu picăturile de ploaie.
Ploaia mă face să scriu, să mă exteriorizez și voi da curs acestor sentimente. Voi scrie o poezie despre....O zi ca oricare alta!